Cum Se Foloseste Stingatorul

Cum se folosește stingătorul: instrucțiuni esențiale pentru siguranța în România

În contextul prevenirii incendiilor, întrebarea „cum se folosește stingătorul” reprezintă o preocupare fundamentală pentru orice cetățean sau angajat din România. Stingătorul este primul instrument de intervenție în cazul unui incendiu incipient, iar folosirea corectă a acestuia poate salva vieți și bunuri materiale. Această necesitate este susținută de cadrul legislativ românesc, care impune nu doar deținerea stingătoarelor, ci și instruirea utilizatorilor pentru o intervenție eficientă și în condiții de siguranță.

Prin urmare, înțelegerea corectă a modului de utilizare a stingătorului trebuie să fie dublată de o cunoaștere aprofundată a tipurilor de incendii, a caracteristicilor stingătoarelor și a legislației care reglementează această materie în România. Astfel, această analiză editorială detaliază pașii practici, normele legale și măsurile de siguranță care trebuie respectate pentru o utilizare optimă a stingătorului.

Definiția și importanța stingătorului în prevenirea incendiilor

Stingătorul este un dispozitiv portabil destinat să stingă sau să controleze focul în stadii incipiente. Spre deosebire de intervențiile profesionale ale pompierilor, stingătorul este conceput pentru a permite persoanelor prezente la fața locului să intervină rapid, înainte ca incendiul să capete proporții dezastruoase. Această intervenție timpurie reduce riscurile de răspândire și minimizează pagubele materiale și umane.

Importanța utilizării corecte a stingătorului derivă din faptul că o manipulare necorespunzătoare poate agrava focul sau poate pune în pericol utilizatorul. De exemplu, folosirea apei asupra unui incendiu electric sau de grăsimi poate conduce la electrocutare sau la extinderea flăcărilor. În plus, capacitatea stingătorului de a stinge focuri de diferite tipuri depinde de agentul de stingere cu care acesta este echipat, motiv pentru care cunoașterea corectă a tipurilor de incendii și stingătoare este esențială.

Astfel, stingătorul nu este doar un simplu obiect, ci o componentă vitală a sistemului de protecție împotriva incendiilor, iar „cum se folosește stingătorul” reprezintă un subiect de interes major pentru asigurarea unui mediu sigur, fie că vorbim de locuințe, spații comerciale sau autovehicule.

Clasificarea incendiilor – baza alegerii corecte a stingătorului

În România, incendiile sunt clasificate în funcție de materialele combustibile implicate, iar această clasificare este esențială pentru alegerea și utilizarea corectă a stingătorului. Clasificarea standard include următoarele categorii:

• Clasa A: Incendii provocate de materiale solide combustibile, cum ar fi lemn, hârtie, textile sau cauciuc. Acestea ard cu formare de jar și cenușă.
• Clasa B: Incendii cu lichide inflamabile sau combustibile, cum ar fi benzina, uleiurile, vopselele sau solvenții.
• Clasa C: Incendii cu gaze inflamabile, precum metan, propan, butan sau hidrogen.
• Clasa D: Incendii cu metale combustibile, cum ar fi magneziul, sodiu, potasiu, titan și aliajele acestora.
• Clasa E: Incendii care implică echipamente electrice sub tensiune, unde riscul de electrocutare este ridicat.
• Clasa F: Incendii care implică uleiuri și grăsimi de origine animală sau vegetală, frecvent în bucătării industriale sau casnice.

Fiecare clasă de incendiu necesită utilizarea unui tip anume de stingător, iar folosirea greșită poate fi periculoasă sau ineficientă. În plus, legislația românească recomandă ca spațiile să fie dotate cu stingătoare adecvate tipului de risc specific activității desfășurate.

Tipuri de stingătoare și agenții de stingere aferenți

În funcție de agentul de stingere utilizat, stingătoarele se clasifică astfel:

• Stingătoarele cu apă: Destinate exclusiv pentru incendiile de clasa A. Apa răcește și înlătură jarul, însă nu trebuie folosită pe incendii electrice sau cu grăsimi, deoarece poate provoca electrocutare sau extinderea focului.
• Stingătoarele cu spumă (foam): Acoperă incendiile de clasele A și B. Spuma formează o peliculă care izolează combustibilul de oxigen, oprind arderea lichidelor inflamabile.
• Stingătoarele cu pulbere (powder, ABC): Sunt cele mai versatile, acționând asupra incendiilor de clasele A, B și C. Pulberea chimică întrerupe reacția chimică a focului, dar poate lăsa reziduuri care afectează echipamentele electronice.
• Stingătoarele cu dioxid de carbon (CO₂): Indicate pentru incendiile de clasele B și E, în special pentru echipamente electrice. CO₂ înlocuiește oxigenul și nu lasă reziduuri, fiind ideal pentru spații cu echipamente sensibile.
• Stingătoarele speciale: Concepute pentru incendii de metale combustibile (clasa D) sau pentru uleiuri și grăsimi (clasa F), acestea conțin agenți speciali care neutralizează focul fără a reacționa periculos cu materialele implicate.

Identificarea tipului de stingător se face prin inscripții și simboluri standardizate, cum ar fi literele claselor de incendiu acoperite și coduri precum „P” pentru pulbere sau „SM” pentru spumă mecanică. Învățarea acestor simboluri este importantă pentru a reacționa corect în situații de urgență.

Procedura corectă de utilizare a stingătorului – metoda PASS

Răspunsul practic la întrebarea „cum se folosește stingătorul” se concentrează pe o metodă simplă, dar extrem de eficientă, cunoscută sub acronimul PASS:

1. P – Pull (trage) – În primul rând, se trage siguranța sau știftul de siguranță al stingătorului pentru a putea manevra trăgaciul.
2. A – Aim (țintește) – Se direcționează duza sau furtunul spre baza flăcărilor, nu către vârful focului. Intervenția la rădăcina incendiului este cea care oprește arderea.
3. S – Squeeze (apasă) – Se apasă mânerul sau trăgaciul pentru a elibera agentul de stingere.
4. S – Sweep (mătură) – Se mișcă duza pe orizontală, realizând un „măturat” uniform pe baza focului, până când incendiul este stins sau stingătorul se golește.

Este esențial ca utilizatorul să păstreze o distanță de siguranță, pe măsură ce flăcările scad apropiindu-se treptat. Dacă focul nu poate fi stins rapid sau se extinde, trebuie să se oprească intervenția și să se evacueze spațiul, apelând imediat numărul unic de urgență 112.

Verificările prealabile utilizării stingătorului

Înainte de a utiliza un stingător, trebuie efectuate câteva verificări rapide, care pot face diferența între un succes și un eșec în stingerea incendiului:

• Presiunea: Manometrul trebuie să indice o valoare în zona verde; o presiune scăzută poate împiedica funcționarea corectă.
• Integritatea siguranței: Siguranța sau știftul de protecție trebuie să fie intactă și să nu prezinte semne de deteriorare.
• Starea fizică: Se verifică dacă furtunul, duza și corpul stingătorului nu au fisuri, scurgeri sau coroziune.
• Accesibilitatea: Stingătorul trebuie să fie ușor de accesat, fără obstacole sau obiecte care să blocheze intervenția rapidă.

Aceste controale simple fac parte din responsabilitatea utilizatorului sau a administratorului, conform legislației în vigoare în România, și trebuie efectuate lunar.

Măsuri de siguranță și erori frecvente în utilizarea stingătoarelor

Siguranța personală trebuie să primeze în orice situație de urgență. Astfel, câteva recomandări critice sunt:

• Nu se țintește niciodată spre vârful flăcărilor, deoarece agentul de stingere nu va ajunge la sursa incendiului.
• Pe timp de vânt, dacă incendiul este în aer liber, se atacă dinspre direcția opusă vântului pentru a evita propagarea focului către utilizator.
• Nu se folosesc stingătoare cu apă pe incendii electrice sau de grăsimi, pentru a evita riscul de electrocutare sau explozie a incendiului.
• Este recomandat să se intervină doar asupra incendiilor mici, incipiente. În cazul unui incendiu mare, extins sau cu fum dens, se evacuează imediat și se sună la 112.
• Nu se utilizează stingătoare succesiv, ci simultan, dacă este posibil, pentru o eficiență sporită.

Aceste reguli contribuie atât la protejarea vieții utilizatorului, cât și la eficiența în stingerea focului, prevenind incidentele secundare.

Cadrul legislativ românesc privind stingătoarele și obligațiile de întreținere

Legislația din România stabilește reguli clare referitoare la deținerea, amplasarea, verificarea și utilizarea stingătoarelor. Principalul act normativ este OMAI 163/2007, care impune ca orice spațiu cu activitate să fie dotat cu stingătoare adecvate. Pentru blocurile de locuințe, OMAI 166/2010 prevede cel puțin un stingător la 200 metri pătrați, dar nu mai puțin de două pe fiecare nivel.

Mai recent, OMAI 135/2023 reglementează normele tehnice pentru utilizarea, verificarea, reîncărcarea și casarea stingătoarelor. Acest ordin impune obligativitatea:

• Verificărilor interne lunare efectuate de utilizator sau administrator, incluzând controlul presiunii, siguranțelor și integrității fizice.
• Verificărilor anuale efectuate de operatori autorizați, care pot implica și teste hidraulice pentru recipientele metalice.
• Respectării condițiilor de amplasare: stingătoarele trebuie montate la o înălțime maximă de 1,4 metri, vizibile și accesibile.
• Reîncărcării și reparațiilor realizate exclusiv de firme autorizate, pentru păstrarea eficacității și siguranței.

Nerespectarea acestor norme poate conduce la amenzi semnificative, între 2.500 și 8.000 lei, aplicate de inspectoratele pentru situații de urgență (ISU).

Stingătoarele auto – reglementări și recomandări în România

În România, legislația prevede obligativitatea dotării autovehiculelor cu stingătoare omologate, conform standardelor SR EN 3 și reglementărilor RAR. Capacitatea recomandată variază în funcție de tipul vehiculului:

Aceste stingătoare trebuie să fie amplasate în locuri accesibile, iar utilizatorii trebuie să fie instruiți cu privire la modul de utilizare în caz de urgență.

Recomandări post-utilizare și întreținerea stingătoarelor

După stingerea unui incendiu, chiar dacă acesta a fost mic și controlat cu succes, este obligatoriu să se raporteze incidentul autorităților competente și să se verifice zona pentru a preveni reaprinderea. Stingătorul utilizat trebuie reîncărcat sau înlocuit imediat, pentru a asigura pregătirea pentru situațiile viitoare.

Întreținerea corectă a stingătoarelor este o obligație legală și o măsură esențială pentru siguranța utilizatorilor. Aceasta include inspecții periodice, reîncărcări la termenele stabilite, depozitarea în condiții optime și înlocuirea recipientelor care prezintă semne de coroziune sau deteriorare.

Clarificări importante despre utilizarea și întreținerea stingătoarelor

Care este distanța optimă de la care trebuie utilizat stingătorul? – Se recomandă să începeți stingerea de la o distanță de aproximativ 1,5 până la 3 metri, apropiindu-vă treptat, pe măsură ce flăcările scad, pentru a evita expunerea directă la foc.

Cum se recunoaște dacă un stingător este încărcat corect? – Manometrul trebuie să indice în zona verde, iar siguranța să fie intactă. Un stingător cu manometru în zona roșie sau fără siguranță trebuie verificat sau înlocuit.

Ce se întâmplă dacă stingătorul nu reușește să stingă incendiul? – În acest caz, trebuie să vă retrageți imediat, să închideți ușile pentru a limita oxigenul și să apelați serviciile de urgență la 112.

Este necesară instruirea periodică a personalului cu privire la folosirea stingătoarelor? – Da, legislația românească recomandă instruirea regulată a angajaților și a persoanelor responsabile pentru siguranța la incendiu, pentru a asigura reacții corecte și eficiente în situații de urgență.

Pot fi utilizate stingătoarele pe toate tipurile de incendii? – Nu. Stingătoarele trebuie alese în funcție de clasa incendiului. Utilizarea unui stingător nepotrivit poate agrava focul sau pune în pericol utilizatorul.